Alex Chiri's Blog A new life

12Sep/094

Afacerea “Universitatea”

Ieri, în drum spre serviciu, mă întâlnesc cu un “consătean” gălățean pe care nu îl mai văzusem de ani buni. Bineînțeles, facem schimb de realizări: el căsătorit, mutat în București, absolvent de ASE din Galați, eu proaspăt absolvent de Automatică București și cam atât.

“Ooo, zice el, facultate bună Automatica din București!”. Când aud afirmația asta, indiferent dacă a absolvit sau nu cursurile acestei facultăți, dar mai ales de la cei care nu au trecut prin ea(nici un absolvent întreg la minte, nu ar zice așa ceva), îmi crește tensiunea.

“Pai, da, zice el, când spun că am facut ASE, mă întreabă <<În București?>> și când le răspund reacția este cam la fel peste tot <<Aaaaa…>>”.

Realitatea este că din această facultate a rămas doar renumele, și atât! Renume, care nu cred să mai țină mult cu abordarea curentă a facultății. I-am spus că eu nu m-aș angaja în momentul de față pe un post de inginer, nu de alta, dar ar trebui să mă ia cam de la 0, și cine naiba face asta în vremuri de “criză”.

I-am explicat cum mergea treaba în “prestigioasa” facultate. O grămadă de șmecheri pe post de profesori, mai mult sau mai puțin pregătiți pe specialitatea lor, care sunt praf la capitolul vorbit în public sau la prezentat ceva organizat. La gloata asta se adaugă una de asistenți, care majoritatea (peste 90%) sunt habarniști. Să nu uităm de secretare care se comportă de parcă eu (studentul) le-am obligat să lucreze în acel post. A, și sunt tot timpul ocupate…

În mod normal, profesorii ar trebui să susțină un curs de câte ori este programat, dar unii sunt prea șmecheri și nu vor să zică într-o săptămână de mai multe ori același lucru și înghesuie mai multe serii la același curs, pe motiv că “și-așa studenții nu se omoară după curs”. De asemenea, profii ar trebui să țină și niste ore de seminar, dar surpriză: trimit un habarnist seminarist în loc, care dacă și-a pierdut caiețelul cu notițe nu e în stare să scoată o vorbă la obiect.

Oare cum o fi să poți să îți reduci cum vrei orele de muncă pe săptămână așa cum vrei tu, să n-ai tu șef care să-ți sufle în ceafă, să nu trebuiască să te stresezi prea tare pentru ca “oricum studenții sunt tâmpiți” și cu toate astea să iei un salariu “simbolic” de la 3 000 până la 6 000 RON, poate mai mult? Pe lângă astea se adaugă și grosul veniturilor din colaborări și multe alte șmenuri.

Învățământul superior reprezentat de Automatică și Calculatoare București va fi și mai prost în viitor, după părerea mea. Generația viitoare de profesori mi se pare mai slabă decât cea veche și cu aceeași atitudine generală, tipic românească post-comunistă, “lasă că merge și așa!”.

Nimeni nu vrea să se documenteze, să-și actualizeze cunoștințele pentru a prezenta noțiuni actuale, să devină mai buni în ceea ce fac pentru a presta servicii de calitate. Pentru că nu există consecințe dacă nu își fac treaba corect. Pentru “Abramburica” indicatorul de performanță al învățământului superior românesc este numărul de absolvenți, pregătirea acestora nu contează. Știu, se consideră că dacă ai absolvit ești pregătit să muncești in domeniul tău, dar trebuie să fii senil sau foarte nesimțit să crezi așa ceva în acest caz.

Cu toate astea, am avut câțiva profesori și asistenți foarte buni, foarte puțini, dar au fost. Îmi pare rău că sunt la grămadă cu “ăștilalți” și le doresc succes în continuare și forță să lupte cu incompetența ce îi înconjoară, poate vor răspândi spiritul lor benefic în jur, deși tare mi-e că se va întâmpla invers…

PS: Doresc multe “succesuri” noii generații de boboci dar și proaspeților/viitorilor masteranzi.

31Aug/091

Mi s-a luat (și) de Metrorex

Pe scurt:

  • Azi a fost a nu știu câta oară când era metroul plin ochi și nu mergea aerul condiționat;
  • Dimineața metrourile pe M1 vin la minim 7-8 min, la Crângași și Victoriei e omor;
  • Boii, care se grăbesc să își proptească curul pe scaun, chiar și pentru o stație, te împing de parcă am fi la cursa “care prinde primul loc pe scaun”;
  • Visătorii, care uită de ei în ușă, parcă au o plăcere să fie dați la o parte de oamenii care vor să iasă pe peron.
  • Vocea tipei, care îmi aduce aminte de ‘nșpe ori că pasajul de la Unirii e închis (și de asta eu ocolesc), că s-au schimbat numele a nu știu câte stații, iar în final ne amintește cât de mult îi pasă Metrorexului de noi.