The most problematic factors for doing business (%)
Tax rates .......................................................15.5
Inefficient government bureaucracy...............................13.0
Policy instability ..............................................11.9
Access to financing..............................................10.8
Corruption........................................................9.7
Inadequate supply of infrastructure...............................8.9
Tax regulations ..................................................8.7
Inflation.........................................................5.5
Poor work ethic in national labor force...........................4.4
Inadequately educated workforce ..................................3.6
Restrictive labor regulations.....................................2.8
Government instability/coups......................................2.3
Foreign currency regulations .....................................1.8
Crime and theft...................................................0.5
Poor public health................................................0.5

De aici, vezi pagina 304.

M-am săturat de gândiri înguste şi de mentalitate de "criză".

De ce nu lăsaţi sau încurajaţi oamenii din compania dumneavoastră să folosească produsul pe care îl creează? Da, este un cost suplimentar, dar care mai târziu va genera două lucruri:

1. va creşte calitatea produsului;
2. va creşte satisfacţia angajaţilor, care în final tot în calitatea muncii lor şi în eficienţă se va vedea.

Da, te poţi baza pe clientul final să-ţi raporteze "bubele" propriului produs şi e şi mai ieftin, dar timpul de rezolvare ale acestora este mult mai mare şi poate dacă cel care îl face îl şi foloseşte, acele defecte nici nu ar fi apărut. Implică-ţi angajaţii activ în "fabricarea" produsului pe care îl vindeţi şi rezultatele vor fi cu totul altele.

Sau las' că merge şi aşa, că românu' e prost şi cumpără orice...

Mai aveam o speranţă că mediul privat îşi va schimba clientul aşa cum se întâmplă prin alte ţări, din păcate la noi se adaptează la client, dacă acesta vrea rahat, rahat cu moţ îi oferă. Halal!

P.S.: Acest articol nu are legătură cu niciun eveniment recent, doar aveam de ceva timp pe  suflet această problemă şi nu apucasem să o exprim

Astfel de replici mi-au fost date de oameni mai în vârstă decât mine când, uneori îmi exprimam părerea că uite unele lucruri ar fi trebuit să fie așa și pe dincolo sau că sunt dezamăgit de diferite aspecte etc., ați prins ideea. Care ar fi scopul unei astfel de replici? Adică e mai bine să mă mulțumesc doar cu ce am în față la nas să nu încerc să schimb ceva, sau cum? Da, când ai un set de așteptări și acestea sunt ceva mai înalte, ești mai greu de mulțumit, dar mă gândesc că așa se generează dinamică și dinamica generează nou. Noul nu înseamnă bine, dar măcar sunt niște șanse, când stăm pe loc, nu le avem nici pe acelea.

Eu întotdeauna voi încerca să îmi mențin standardele înalte și astfel de replici mai mult mă fac să gândesc astfel, pentru că eu consider că atunci când țintești sus vei ajunge mai departe decât atunci când îți propui mai puține. Sunt conștient că noțiuni ca onoare, seriozitate, verticalitate sau responsabilitate sunt poate depășite în situația actuală în societatea românească, dar dacă nici nu ne gândim să le atingem, atunci nu prea văd cum s-ar putea produce schimbarea (în bine; consider că valori ca cele de mai sus ar schimba lucrurile în mai bine).

Așa că vă rog nu mai spuneți astfel de lucruri, dacă vi s-au întâmplat vouă (vă știți voi care) nu înseamnă că este valabil pentru toți.  Poate că puțin idealism nu strică!

Man is born a predestined idealist, for he is born to act. To act is to affirm the worth of an end, and to persist in affirming the worth of an end is to make an ideal.

Oliver Wendell Holmes

Reproducere aproximativă și adaptată a curbei lui Arthur Laffer, pe care acesta a desenat-o pe un șervețel celorlalți doi șefi de staff ai președintelui american Gerald Ford, Dick Cheney și Don Rumsfeld.

Văzută în cartea Unfolding the napkin, cumpărată de pe bookdepository.

Mi-aş dori să îmi pot face un stat al meu, în care să am servicii sociale bune, în care să adun profesionişti adevăraţi, în care să pot avea încredere că îşi vor face meseria responsabil. Să adun toţi acei oameni de calitate care au mai rămas în România într-un loc în care să nu se simtă prost că se chinuie să îşi facă treaba corect, că alţii de lângă ei fură, să nu se simtă fraieri că sunt corecţi.

Nu vreau să intru în dezbateri pe tema globalizării (nu sunt fan), dar totuși ce naiba înțelege românașul nostru din aceste valori exprimate prin tot felul de sloganuri în limbi străine, afișate la final de reclame? Dacă aș fi rău, aș zice că românul consumator nu dă doi bani pe valori și vrea minute/cârnați/mașini etc. la prețuri cât mai bune și atât. Dar nu sunt și îmi doresc să văd principii mulate pe piața din România chiar și de la branduri mari, asupra cărora se fac presiuni mari să păstreze "textele" intacte cum vin de la "mama" lor. Vreau să mă simt mai atașat de un brand și să simt că chiar îmi vorbește mie prin ceea ce promovează și nu este doar un simplu "prestator" pe care să îl schimb la prima ofertă ceva mai bună.

Rămânând în zona asta organizațională, este de-a dreptul dezarmant când încerci să faci niște lucruri și realizezi că părerea ta nu contează, deși eforturile tale nu fac decât să încerce respectarea "valorilor", de multe ori, alte lucruri sunt mai importante. Cu alte cuvinte, avem "valori", sunt frumoase, dar când nu ne convin, le putem ignora...

Îmi doresc mai multe produse de nișă și pe la noi, vreau să văd și eu la noi mai mulți "neni" ca ăsta. Vreau să văd mai multe afaceri de familie care fac un singur lucru și îl fac bine. Avem prea multe companii care vor să mulțumească pe cât mai mulți, promovând astfel produse mediocre și bătându-se cu aceleași arme pe o piață suprasaturată.

Altfel nu pot înţelege de ce atunci când există două tramvaie unul după altul în staţie, totuşi multora le place să se înghesuie în primul care are uşile deschise în staţie, urmând apoi circul cu închisul uşilor. În timpul ăsta tramvaiul din spate aşteaptă intrarea în staţie şi blochează astfel şi traficul auto.  Acest spectacol poate fi urmărit în fiecare dimineaţă în staţia de 41 de la Lujerului.

Scena 2: staţia de metrou Piaţa Victoriei, magistrala M2, sensul Pipera.

Vine metroul la peron. O parte din mulţimea care urca liniştită scările de pe peronul de "vizavi" se pune în mişcare într-o cursă nebună, cu îmbrânceli, înjurături în surdină, culminând cu momentul în care uşile se închid în faţa unora dintre aceşti grăbiţi. Reacţia este tipică, semne şi cuvinte grele adresate mecanicului. În 2 (două) minute vine următorul tren. Oare oamenii ăia trăiesc viaţa dimineaţa chiar contra-cronometru, încât 2 minute în plus în schimbul unei deplasări civilizate îi afectează chiar atât de mult?

Nu ne place să pierdem, dar nu realizăm că procedând astfel exact asta facem. Ne pierdem dreptul la o viaţă civilizată. Suntem ţara ofertelor, în care preţul 0 (zero) funcţionează cel mai bine.  Ne lăsăm ghidaţi după instincte şi nu după raţiune. Suntem o piaţă neinformată, neavizată, care devorează orice i se aruncă la nas.

PS: La scările de la staţia de metrou Piaţa Victoriei spre peronul de la magistrala M1, se coboară pe laterale, in funcţie de linia la care se doreşte să se ajungă şi se urcă prin mijloc.  Spread the word, poate ajungem să ne sincronizăm cu toţii odată!

Mă simt ca un donator de sânge într-o haită de vampiri. Cât se întoarce la mine din banii pe care îi livrez la stat, fără drept de a mă împotrivi? Care ar mai fi motivele pentru a alege să trăiești în România?

Întrebări ale căror răspunsuri încep să doară din ce în ce mai tare. Cum se vede viitorul în România?

Mă întreb și sper, dar până când?

Iniţial, după plată, primesc un mesaj de la amazon ca voi primi comanda intr-o singură livrare, totul fiind pe stoc. Apoi, intru in contul meu şi observ cu stupefacţie că vor fi, de fapt, două colete. Super, asta e, măcar să vină!

Au ajuns zilele trecute şi surpriză, unul din colete era într-o pungă de plastic, marca Poşta Română. Oare de ce? Aţi ghicit, coletul era ud şi normal că şi cărţile din interior erau ude. Şi culmea, domle, chiar coletul cu mai multe cărţi în el a fost norocosul.

Se pare că pachetele au ajuns de la sedii diferite ale amazon (Anglia, Franţa) şi până în RO au venit cu DHL şi apoi cu panarama noastră de poştă. Acum dacă ar trebui să spuneţi, aşa, fără să meditaţi prea mult, cine e vinovatul de baia coletului meu, pe cine aţi alege?