Alex Chiri's Blog A new life

Riscuri   

Citind cartea lui Tony Hsieh (Hsieh se citește ca Shay), Delivering Happiness, realizez cât de întreprinzător era, chiar din timpul școlii. Își asuma riscuri, de la vârsta aceea și mai mult, părinții îl încurajau!

Eu nu am fost crescut așa. Dacă o acțiune putea avea ca beneficiu avansarea cu doi “pași” înainte, dar și riscul de a mă duce cu doi “pași” înapoi, eram îndrumat să nu fac acel lucru. În timp mi-am dezvoltat o teamă, cu care încă învăț să mă lupt, o teamă de a încerca. Multe gânduri, idei le descalific chiar din subconștient, pentru că există riscul de a pierde ceva, indiferent că e vorba de un lucru spiritual sau material.

Să nu credeți, că încerc să dau vina pe părinți pentru eșecurile mele, acestea sunt ale mele și mi le asum. Însă, îmi dau seama că formarea de mic are un impact major asupra deciziilor noastre când suntem maturi. Și văd această atitudine temătoare în jur, nu doar la mine, această nesiguranță, poate lipsă de încredere în sine.

Ceea ce este mai trist e că teama asta de a acționa se transformă în timp în indiferență. Nici nu mai realizăm lucrurile pe care le putem face pentru a ne îmbunătăți situația, doar spunem că ne este rău și batem pasul pe loc. Și uite așa nu învățăm din greșeli, pentru că soluțiile prezintă un risc și oricum după ce greul a trecut nu mai suntem motivați destul să acționăm pentru a preveni să se repete.

Și așa ajung la cei care sunt victime acum ale inundațiilor. Nu a fost destul de clar după primele două inundații din 2005 și 2008 că autoritățile nu vor face NIMIC pentru a preveni aceste inundații în viitor? Mă întreb de ce oare oamenii ăștia pățiți o dată sau de două ori nu s-au aliat și nu s-au ajutat singuri? Clar un singur om/familie nu își permite să construiască un dig dar uniți ar fi putut face o diferență. Acum este a treia oară când se repetă, aceeași furie pe primar/autorități, o lună/două de reportaje dramatice și apoi totul este uitat.

Este extraordinar câte lucruri putem îndura fără să reacționăm și cât de repede putem uita și să revenim la indiferența cotidiană.

Partea bună este că orice lucru prost care este conștientizat poate fi într-un fel corectat, mai grea e partea cu conștientizarea.