Alex Chiri's Blog A new life

Middelburg si DeltaPark

Toamna în Middelburg

Vechea primărie din Middelburg, acum universitate

Într-o sâmbătă de sfârşit de octombrie, ne-am urcat într-un tren cu destinaţia Middelburg, capitala regiunii Zeeland. O aşezare ce datează din secolul 8-9, important centru comercial, bombardat masiv de către nemţi în cel de-al doilea război mondial.

Ajungând destul de târziu prin vechiul orăşel, nu am apucat să vedem decât unul din obiectivele principale ale oraşului: vechea primărie. Pe listă ar mai fi fost Long John, turnul vechii catedrale. Ne-am mulţumit cu o plimbare plăcută pe aleile mult prea tăcute ale Middelburg. Se pare că după bombardamente s-au făcut multe lucrări de reabilitare/reconstruire a clădirilor distruse dar parcă nu are aceeaşi atmosferă veche a Amsterdamului. Se vede un contrast puternic între clădirea vechii primării şi majoritatea clădirilor din oraş. Casele par prea noi, prea moderne, comparate cu cele din AMS, ca să nu mai zic în comparaţie cu clădirea de la numărul Markt 1, Middelburg.

Mamutul Sam

Toamna în Middelburg

Lăsând la o parte clădirile, Middelburgul arată foarte frumos toamna. Este încadrat de o serie de canale, prin urmare podurile nu lipsesc. Acestea pe lângă copacii ruginii, varietatea de păsări care alunecă leneş pe apă, o moară de vânt părăginită şi alte elemente din mediul înconjurător, îi dau o atmosferă specială. N-aş putea să spun că este complet pe placul meu, am trăit toată viaţa la oraş, m-am învăţat cu zgomot, cu mişcare indiferent de oră. Middelburg este foarte liniştit, chiar şi sâmbătă seara, în prag de Halloween, terasele din piaţa centrală abia erau un sfert pline. În lipsa clienţilor, proprietarii unor shaormerii din centru stăteau de vorbă în stradă. Puţin mai încolo, o petrecere abia se încingea. Obosiţi de drum şi relativ plictisiţi de atmosfera molcomă, am pornit încet spre hotel  pe aleile întunecoase şi pustii.  De dimineaţă urma să plecăm spre Neeltje Jans, o mică insulă artificială.

"Mica" vedetă

Vedetele vizitei

După marea inundaţie din 1953, olandezii au zis ATÂT!, trebuie să supunem valurile mării şi astfel a luat naştere proiectul Delta Works, o serie de baraje, care mai de care mai ciudat, special în felul lui. Noi am ales să vizităm barajul de la Oosterschelde, fiind în apropiere de Middelburg şi fiind unul dintre puţinele baraje cu părţi în mişcare. Planul iniţial al Delta Works avea în vedere construirea de baraje care să limiteze accesul apelor mării spre interiorul ţării. Acest plan avea nişte consecinţe, una din ele fiind aceea că apele rupte din mare aveau, cu timpul, să devină ape dulci. Acest lucru ar fi afectat puternic satele pescăreşti care, brusc, ar fi rămas fără obiectul muncii.

Stătea cam prost cu dantura mustăciosul

Storm Surge Barrier

Pe lângă aceasta, mai era şi aspectul ecologic. Zona care acest baraj urma să protejeze e foarte importantă din punct de vedere ecologic, datorită numărului mare de specii de animale şi plante. Blocarea fluxului apei în acea regiune ar fi creat schimbări majore. Prin urmare, s-a decis în ultimul moment ca acest baraj să fie unul mobil, dotat cu nişte porţi imense care ar fi coborâte doar în momentul în care era pericol de inundaţie, datorită unei furtuni. Aşa s-a ajuns la construirea Oosterscheldekering şi a insulelor artificiale din jurului lui.

Instalaţia hidraulică ce mişcă imensele porţi

Lanţ de pasarele

Povestea construirii acestui baraj este impresionantă, prin inovaţiile tehnologice dar şi prin mărimea ei. Au bătătorit solul de sub apă timp de 2 ani cu un vas special dotat cu 4 cilindrii speciali care loveau pământul de sub apă, până acesta a ajuns la soliditatea dorită de proiectanţi. Înainte de pune pilonii ce ţineau şi manevrau porţile, au pus nişte saltele imense pe fundul apei. Aceste saltele erau umplute cu pietre şi învelite într-un material sintetic şi apoi înfăşurate pe nişte role plutitoare imense din lemn. Rolele erau apoi transportate şi desfăşurate pe fundul apei de o îmbarcaţiune specială. Procesul era urmărit de o echipă de sub apă prin intermediul unui mic vas dotat cu camere video. Precizia operaţiunii era la centimetru, invers proporţională cu miza acestui proiect îndrăzneţ. Riscul unei inundaţii era redus la odată la 10 000 de ani, cu condiţia investiţiilor constante în această infrastructură.

Vedete

Un pilon nefolosit, paradisul căţărătorilor

Ne-am bucurat un pic de minunile acestui proiect vizitând Delta Park, un mic parc de distracţii de pe insula Neeltje Jans. Parcul era destul de pustiu, fiind destul de frig şi vânt, dar nu ne-am lăsat păgubaşi. Pentru început am văzut un film care descrie eforturile care au fost făcute pentru construcţia acestui baraj. A urmat un mic spectacol dat de un tânăr leu de mare (4 ani) pe care îl puteţi urmări aici. Ce putea fi mai interesant după, decât o raită pe la generatorul de uragane, să vedem cam ce ar însemna un vânt cu viteza de 133 km/h. Din interiorul parcului, am putut avea acces la o mică parte din barajul mobil, atât pe interior cât şi pe afară.

Pupic la comandă

Deliciosul prânz

Pe lângă protecţia oferită la inundaţii, barajele reprezintă şi căi de legătură cu zone mai puţin accesibile, pentru că deasupra lor au fost construite şosele, uşurând astfel şi activitatea comercială în aceste zone. În plimbarea cu vaporaşul, am putut vedea întâmplător o codiţă de delfin şi crescătoriile de scoici din apropiere. Ce putea merge după plimbare, decât un prânz delicios de scoici cu cartofi prăjiţi şi salată uns bine cu vin roşu? Am încheiat vizita în parc cu un alt spectacol dat de 4 foci jucăuşe şi iubăreţe.