Muzeul trenurilor din Utrecht (Spoorwegmuseum)
Nume: Spoorwegmuseum Utrecht
Locație: Utrecht hartă
Preț bilet adult: 13,5 €
www: http://www.spoorwegmuseum.nl/
Am fost tot timpul fascinat într-o oarecare măsură de trenuri şi mă holbez de fiecare dată curios la "epavele" feroviare de care nu duc lipsă gările româneşti, de parcă ar fi cine ştie ce minunăţii ale tehnicii. Nu am avut ocazia înainte să mă duc într-un muzeu dedicat acestor vehicule, iar Spoorwegmuseum din Utrecht nu e doar un simplu muzeu, ci o fostă gară care a fost folosită câteva zeci de ani: Utrecht Maliebaan.
Stația a fost închisă în '39 pentru că nu mai era utilă și mai târziu, în 1954, transformată în muzeu. Muzeul a fost renovat de mai multe ori în timpul ăsta şi colecţia mult îmbogăţită. S-a dorit ca staţia să readucă la viaţă cât mai mult din atmosfera vremurilor în care era încă folosită. Casa de bilete este în stilul vremurilor şi o să puteţi vedea sala regală de aşteptare dintr-o gară din Haga. Înainte de a ieşi din clădirea sălii de aşteptare, să aruncaţi o privire şi la/în cuferele de pe partea dreaptă, cum staţi cu spatele la intrarea în muzeu, unele au câte ceva de spus!
Trecând de singura linie funcţională a staţiei Maliebaan, veţi putea intra în adevărata expoziţie a muzeului, un pavilion imens care include o colecţie de vagoane şi locomotive şi o serie de "lumi" cu diferite teme. Puteţi citi mai multe despre ele aici pentru a afla ce puteţi vedea atunci când veţi dori să-l vizitaţi. Neaparat să vă uitaţi la vagoanele şi locomotivele expuse, multe au poveşti foarte interesante de zis, cum ar fi cea a trenului de poştă în care erau vagoane speciale de sortat poşta, care era ridicată dintr-o staţie şi în timp ce trenul se deplasa spre altă staţie poşta era sortată şi pregătită pentru a fi livrată la destinaţie.
N-ar mai fi prea multe de zis, decât că e un muzeu plin de surprize, ce merită vizitat, indiferent de vârstă!
Grooveshark versus Spotify
Let's put it like this: I'm a heavy music listener!
I like to be able to listen to the music I want, when I want, wherever I want and maybe when I don't know exactly what to play, some suggestions wouldn't hurt.
I have another confession to make: I have been using a Premium Spotify account for the last 6 months and I can say I use it most of the time I am awake. Rarely I buy some music I don't find on Spotify (yeah, there are some bands who didn't make it on Spotify, or some albums are not available there, imagine that!). I also subscribed to Grooveshark Anywhere for one month to be sure I don't miss a thing!
So, lets have a look at those 2 great services:
Grooveshark
Pros:
- Extensive social features;
- Information about upcoming events of artists;
- Unlimited usage with only website ads for free users;
- Desktop and mobile client*;
- You can upload your own music;
- Radio mode;
- Large music collection;
- Can listen to music without an account.
Cons:
- Disorganized, a lot of junk content;
- You can't listen to music while you're offline;
* features available with paid account.
Spotify
Pros:
- Only official music content;
- High quality sound*;
- Desktop and mobile client*;
- Very good organization of songs and albums;
- Download songs offline on desktop and mobile*;
- Unlimited usage with voice ads for free accounts;
- Sync mobile and desktop libraries through the desktop app;
- What's new section, see what new albums were released;
- Early access to new music*;
- Extensive info about artists.
Cons:
- Some albums or songs are not available (e.g. album 21 from Adele);
- Voice ads are kind of annoying;
- In order to listen to anything, you need an account -> issue if you share music with someone who doesn't have an account and is not willing to create one.
* features available with paid account.
Last thoughts
Both Grooveshark and Spotify offer free and paid accounts. Grooveshark has 2 types of paid accounts: Grooveshark Plus and Grooveshark Anywhere, both help you get rid of advertisements on Groveshark website, allow you to use the Desktop app, Last.fm scrobbling and Anywhere allows you to use the Mobile app ( you can find more info here). Also Spotify has 2 types of paid accounts: Unlimited and Premium. Both get rid of advertisements and allow radio mode and on top of this Premium brings the possibility to use the mobile app, play music offline, better sound quality, exclusive content and use Spotify on media players (info here).
From what I can see, Grooveshark is some kind of Youtube for audio files, with lots of social and networking features, while Spotify is for people who want to enjoy music without all that clutter. Another important aspect is that Spotify pays money to the artists from the subscriptions and from the advertisements, based on some usage algorithms. Grooveshark seems to adopt a pay-on-demand policy, any artist can create his account there and see how many times his creations were accessed and how much many he will receive. But I'm not sure what happens when somebody uploads a song from different sources and lots of people listen to that. Is the artist getting paid for that?
While I will stick to Spotify and occasionally buy music that I can't find there, I admit Grooveshark has its good sides, but I can't step over the mess is in there. I want listening to music to be about listening to quality music which is easy to access and of a great quality. I also think that services like Spotify might be a solution to piracy, let's face it, 10 € per month is more than a bargain for a heavy listener.
Operation “Turn on lights”
It's 24th of November, 2011 and it's time to start operation"Turn on lights" for the coming winter holidays. This operation cannot be successful without a life and death battle between good and evil. It is happening now in Dam Square, Amsterdam. Check it out!
Middelburg si DeltaPark
Într-o sâmbătă de sfârşit de octombrie, ne-am urcat într-un tren cu destinaţia Middelburg, capitala regiunii Zeeland. O aşezare ce datează din secolul 8-9, important centru comercial, bombardat masiv de către nemţi în cel de-al doilea război mondial.
Ajungând destul de târziu prin vechiul orăşel, nu am apucat să vedem decât unul din obiectivele principale ale oraşului: vechea primărie. Pe listă ar mai fi fost Long John, turnul vechii catedrale. Ne-am mulţumit cu o plimbare plăcută pe aleile mult prea tăcute ale Middelburg. Se pare că după bombardamente s-au făcut multe lucrări de reabilitare/reconstruire a clădirilor distruse dar parcă nu are aceeaşi atmosferă veche a Amsterdamului. Se vede un contrast puternic între clădirea vechii primării şi majoritatea clădirilor din oraş. Casele par prea noi, prea moderne, comparate cu cele din AMS, ca să nu mai zic în comparaţie cu clădirea de la numărul Markt 1, Middelburg.
Lăsând la o parte clădirile, Middelburgul arată foarte frumos toamna. Este încadrat de o serie de canale, prin urmare podurile nu lipsesc. Acestea pe lângă copacii ruginii, varietatea de păsări care alunecă leneş pe apă, o moară de vânt părăginită şi alte elemente din mediul înconjurător, îi dau o atmosferă specială. N-aş putea să spun că este complet pe placul meu, am trăit toată viaţa la oraş, m-am învăţat cu zgomot, cu mişcare indiferent de oră. Middelburg este foarte liniştit, chiar şi sâmbătă seara, în prag de Halloween, terasele din piaţa centrală abia erau un sfert pline. În lipsa clienţilor, proprietarii unor shaormerii din centru stăteau de vorbă în stradă. Puţin mai încolo, o petrecere abia se încingea. Obosiţi de drum şi relativ plictisiţi de atmosfera molcomă, am pornit încet spre hotel pe aleile întunecoase şi pustii. De dimineaţă urma să plecăm spre Neeltje Jans, o mică insulă artificială.
După marea inundaţie din 1953, olandezii au zis ATÂT!, trebuie să supunem valurile mării şi astfel a luat naştere proiectul Delta Works, o serie de baraje, care mai de care mai ciudat, special în felul lui. Noi am ales să vizităm barajul de la Oosterschelde, fiind în apropiere de Middelburg şi fiind unul dintre puţinele baraje cu părţi în mişcare. Planul iniţial al Delta Works avea în vedere construirea de baraje care să limiteze accesul apelor mării spre interiorul ţării. Acest plan avea nişte consecinţe, una din ele fiind aceea că apele rupte din mare aveau, cu timpul, să devină ape dulci. Acest lucru ar fi afectat puternic satele pescăreşti care, brusc, ar fi rămas fără obiectul muncii.
Pe lângă aceasta, mai era şi aspectul ecologic. Zona care acest baraj urma să protejeze e foarte importantă din punct de vedere ecologic, datorită numărului mare de specii de animale şi plante. Blocarea fluxului apei în acea regiune ar fi creat schimbări majore. Prin urmare, s-a decis în ultimul moment ca acest baraj să fie unul mobil, dotat cu nişte porţi imense care ar fi coborâte doar în momentul în care era pericol de inundaţie, datorită unei furtuni. Aşa s-a ajuns la construirea Oosterscheldekering şi a insulelor artificiale din jurului lui.
Povestea construirii acestui baraj este impresionantă, prin inovaţiile tehnologice dar şi prin mărimea ei. Au bătătorit solul de sub apă timp de 2 ani cu un vas special dotat cu 4 cilindrii speciali care loveau pământul de sub apă, până acesta a ajuns la soliditatea dorită de proiectanţi. Înainte de pune pilonii ce ţineau şi manevrau porţile, au pus nişte saltele imense pe fundul apei. Aceste saltele erau umplute cu pietre şi învelite într-un material sintetic şi apoi înfăşurate pe nişte role plutitoare imense din lemn. Rolele erau apoi transportate şi desfăşurate pe fundul apei de o îmbarcaţiune specială. Procesul era urmărit de o echipă de sub apă prin intermediul unui mic vas dotat cu camere video. Precizia operaţiunii era la centimetru, invers proporţională cu miza acestui proiect îndrăzneţ. Riscul unei inundaţii era redus la odată la 10 000 de ani, cu condiţia investiţiilor constante în această infrastructură.
Ne-am bucurat un pic de minunile acestui proiect vizitând Delta Park, un mic parc de distracţii de pe insula Neeltje Jans. Parcul era destul de pustiu, fiind destul de frig şi vânt, dar nu ne-am lăsat păgubaşi. Pentru început am văzut un film care descrie eforturile care au fost făcute pentru construcţia acestui baraj. A urmat un mic spectacol dat de un tânăr leu de mare (4 ani) pe care îl puteţi urmări aici. Ce putea fi mai interesant după, decât o raită pe la generatorul de uragane, să vedem cam ce ar însemna un vânt cu viteza de 133 km/h. Din interiorul parcului, am putut avea acces la o mică parte din barajul mobil, atât pe interior cât şi pe afară.
Pe lângă protecţia oferită la inundaţii, barajele reprezintă şi căi de legătură cu zone mai puţin accesibile, pentru că deasupra lor au fost construite şosele, uşurând astfel şi activitatea comercială în aceste zone. În plimbarea cu vaporaşul, am putut vedea întâmplător o codiţă de delfin şi crescătoriile de scoici din apropiere. Ce putea merge după plimbare, decât un prânz delicios de scoici cu cartofi prăjiţi şi salată uns bine cu vin roşu? Am încheiat vizita în parc cu un alt spectacol dat de 4 foci jucăuşe şi iubăreţe.
Ultrabooks
Some time ago Intel released some specifications for what an Ultrabook is. So every hardware producer that would want to put the Ultrabook label on a product of his, must satisfy those specifications. At IFA 2011, some Ultrabooks were announced. Here is a short list with those:
- Toshiba Portege Z830 - November 2011
- Lenovo IdeaPad U300 - November 2011
- Asus UX21 and Asus UX31 - 11th October 2011
- Acer Aspire S3 - Released in Italy on 5th October 2011
Edam, Marken şi Volendam
Una din zonele în care am fost de cele mai multe ori de când am venit în Olanda este cea a orăşelelor Marken şi Volendam. Am fost cam de 4 ori în 5 luni de când sunt pe aici. Nu mă pot sătura de atmosfera de acolo și mai ales de peștele de Volendam, vândut cam prin toate orașele din împrejurimi.
Marken este situat pe o insulă pe lacul Markermeer, iar de ceva ani a fost legat printr-un drum malul de sud-vest al lacului. Este tot timpul plin de turişti şi este foarte interesant cum sunt plasate casele. Dacă veniţi cu autobuzul 111 din Amsterdam, chiar din staţie veţi putea observa un pod mic cu vechime care vă duce spre intrarea unei făbricuţe/magazin de clogs (nişte încălţări tradiţionale olandeze, făcute dintr-un lemn umed). Aici puteţi vedea cum sunt făcute aceste încălţări, puteţi să le testaţi şi chiar cumpăra o pereche pe mărimea şi culoarea preferată. Revenind afară, vă puteţi întrepta spre locul de unde puteţi lua feribotul spre Volendam, dar nu înainte de a vă plimba pe străduţele Markenului. Primul lucru pe care îl veţi observa este cât de apropiate sunt casele una de alta. Podulețe peste mici canaluri, un grup de rațe pe ici pe colo, peisaj tipic de sat olandez, numai că parcă aleile sunt mult prea mici. Inițial ne deplasam șovăitori, așteptându-ne la fiecare colț ca aleea să se înfunde în curtea cuiva.
Nu puteți rata drumul spre doc, catargele bărcilor și a iahturilor se văd lejer deasupra caselor, ca un fel de păpuriș uriaș. Vă recomand să intrați în magazinul care se afla fix vis-a-vis de locul unde vă urcați pe feribot, de obicei cei care vând acolo sunt îmbrăcați în costumele tradiționale din acele locuri, sunt foarte haioase! Drumul cu feribotul costă 5 € într-un singur sens și 8 € parcă dus-întors. Găsiți mai multe detalii pe siteul oficial. Cel mai bine ar fi să aveti noroc de vreme bună și să mergeți la etaj pe feribot, să vă puteți bucura de priveliște nestingheriți. Dacă acest lucru nu e posibil, puteți merge la nivelul inferior și să savurați o bere, eventual o gustare. Drumul durează aproximativ 30 de minute.
Odată ajunși în Volendam, puteți să vă opriți pentru o gustare delicioasă cu pește. Peștele este foarte gustos și proaspăt. Vă recomand să savurați peștele pe una din băncile de pe mal, îndrepate spre larg. Peisajul este extraordinar, n-ai zice că apa respectivă este, de fapt un lac, obținut artificial prin "ruperea" unei bucăți din mare. O să puteți observa multe iahturi de lux și o mulțime de bărci parcate pe care proprietarii se relaxează cu prietenii sau cu rudele la o gustare, living "la dolce vita".
Câteodată se încing adevărate petreceri cu muzică live la terasele de pe lângă mal, olandezi voioși cântând cântece cunoscute de ei la un pahar de vin sau bere. Bineînțeles, cartofii prăjiți sunt nelipsiți de la toate "dughenele" de pe acolo. Prima oară când am pus piciorul în Amsterdam am rămas "tablou" să văd că există lanțuri de restaurante fast-food care vând DOAR cartofi prăjiți cu diferite sosuri. Dar asta e cu totul altă discuție.
În Volendam casele sunt ceva mai răsfirate, însă nu lipsesc aleile înguste și tot felul de păsări sălbatice, făcându-și siesta pe canaluri sau pe vreo plută. Spre centrul Volendamului și spre partea mai nouă a orașului, există muzeul Volendam unde puteți vedea istoria locală, cam care era modul de viață al strămoșilor lor ș.a.m.d.
La aproximativ 3 km de Volendam se află Edam.
Puteți merge pe jos sau să luați un autobuz din stația de vis-a-vis de muzeu. În Edam se organizează periodic o piață de brânză iar plimbarea prin el este foarte plăcută. Admirați casele dar mai ales grădinile foarte bogat împodobite. Să fiți atenți că unele case au deasupra ușii un desen ce reprezintă meseria celor care locuiesc în aceea casă sau a strămoșilor lor. O să vedeți că localnicii nu prea au aflat de existența perdelelor sau draperiilor și o să îi puteți vedea în toată splendoarea prin casă la diferite activități sau stând pe fotoliu și privind pe fereastră la trecători. Probabil că veți observa și multitudinea de mașini luxoase care se perindă pe stradă, ceea ce v-ar putea face să vă gândiți că locuitorii Edamului nu sunt chiar printre cei mai săraci din zonă.
Conexiunea cu Amsterdam este foarte bună, în general transporturile în Olanda sunt bine organizate. Vă recomand să vă luați din Amsterdam carduri OV-chipkart anonime și să vi le încărcați cu bani de la automatele GVB (le găsiți prin gări, sau stațiile de metrou), pentru a le folosi în autobuze. Ieșiți mai ieftin, altfel plătiți prețul maxim al biletului. În Volendam, Marken etc. băieții nici nu au auzit de automate de reîncărcat cardurile, așa că ar fi bine să vi le încărcați cu minim 10-15 €, să vă ajungă.
UB40 Live
Un alt lucru care îmi place foarte mult la ţara asta este numărul enorm de evenimente de acest gen. Asta şi trenurile de noapte care merg din oră-n oră între marile oraşe ale lor.

Nu sunt fan înfocat UB40, dar muzica lor îmi place mult şi sunt totuşi nişte legende în materie de reggae. Prin urmare, nu am stat prea mult pe gânduri când am cumpărat biletele la concertul din Haga, de la sfârşitul lunii trecute.
Acesta a avut loc într-un fel de club (Paard van Troje), biletele nu au avut locuri şi intrarea în sală s-a făcut începând cu o oră înainte de a începe concertul. Când am ajuns noi (cam cu o oră înainte de a se deschide sala), coada era restrânsă, dar cu timpul s-a făcut destul de mare. A fost destul de obositoare aşteptarea, însă înăuntru am fost inspiraţi să ne poziţionăm la etajul 1 al clubului unde puteam sta aproape de scenă şi sprijiniţi de o balustradă. În momentul în care a început concertul, sala era arhiplină.
Sincer, înainte ca acest concert să se întâmple nu m-am interesat prea tare de componenţa trupei, de cât timp cântă sau alte detalii. Ştiam aşa că au început undeva prin anii '70-'80, că sunt cea mai vestită formaţie de reggae, deşi majoritatea membrilor sunt albi. Îi ascultasem de multe ori, dar nu prea m-au interesat astfel de informaţii.
De fapt încerc să vă explic de ce nu am observat că solistul pe care l-am văzut la acest concert nu a fost cel cu care trupa a început, ci fratele lui. Mi s-a părut că parcă nu sună chiar la fel şi tipul a fost destul de reţinut la început, nu a fost foarte dezinvolt, dar nu puteam spune sigur că nu e el.

Pe scurt, Ali Campbell a părăsit trupa în 2008 ca să cânte solo şi în locul lui a fost adus fratele lui, Duncan.
În ciuda acestui fapt, concertul a fost unul reuşit şi atmosfera incredibilă. Saxofonistul, Brian Travers, schimba semne cu publicul, cineva din primele rânduri i-a adus un pahar de bere şi l-a băut pe loc în timpul melodiei.
Am filmat cu telefonul câteva melodii, dar se aud foarte prost pentru că eram foarte aproape de boxe, aşa că nu le voi face share aici, sunt destule înregistrări mult mai bune pe youtube. În schimb, am făcut câteva poze bunicele, zic eu. În afară de cele vizibile în articol, mai sunt câteva pe flickr. Enjoy!
Factori problematici
Un mic citat din raportul despre competitivitatea globală a economiilor țărilor 2011-2012 (despre România, bineînțeles):
The most problematic factors for doing business (%) Tax rates .......................................................15.5 Inefficient government bureaucracy...............................13.0 Policy instability ..............................................11.9 Access to financing..............................................10.8 Corruption........................................................9.7 Inadequate supply of infrastructure...............................8.9 Tax regulations ..................................................8.7 Inflation.........................................................5.5 Poor work ethic in national labor force...........................4.4 Inadequately educated workforce ..................................3.6 Restrictive labor regulations.....................................2.8 Government instability/coups......................................2.3 Foreign currency regulations .....................................1.8 Crime and theft...................................................0.5 Poor public health................................................0.5
De aici, vezi pagina 304.
Module Node.JS
În ultima vreme am fost prins şi eu în nebunia cu Node.JS şi pentru că tot am făcut lista asta de module, pe care le-am întâlnit eu până acum, am zis să o pun şi aici:
- nodemon - util în development, face reload automat la surse, deci nu mai dai restart după ce ai modificat sursele - https://github.com/remy/
nodemon - spark2 - load balance etc. - https://github.com/davglass/
spark2 - node-inspector - debugger - https://github.com/
dannycoates/node-inspector - mongoose - API pentru MongoDB - http://mongoosejs.com/
- journey - JSON router - https://github.com/
cloudhead/journey - cradle - API pentru MongoDB - http://github.com/cloudhead/
cradle - winston - o librărie pentru logare. Poţi configura unde să se ducă logul pentru fiecare nivel de logare - http://github.com/indexzero/
winston - optimist - un modul pentru parsarea de opţiuni date la pornirea aplicaţiei - http://github.com/substack/
node-optimist - fugue - un alt modul pentru load balancing şi deployment/restart fără downtime - https://github.com/pgte/
fugue - everyauth - modul pentru autentificare, o grămadă de provideri (twitter, facebook, openid etc.) - https://github.com/bnoguchi/
everyauth - connect - un modul pentru management de middleware, multe alte module sunt bazate pe connect - http://senchalabs.github.
com/connect/ - express - modul pentru web development - http://expressjs.com/
- jade - template engine - https://github.com/
visionmedia/jade - step - un modul util dacă ai un lanţ de genul: o funcţie care are parametru un callback, în care se apelează altă funcţie cu alt callback şi tot aşa - https://github.com/
creationix/step - socket.io - socket functionality - http://socket.io/
Poate e utilă cuiva.
Din atracțiile Amsterdamului: baloane de “săpun”
Amsterdamul este plin de artiști "de stradă". Dintre cele mai populare locații pentru astfel de reprezentații sunt piețele Dam și Leidseplein. Aflându-mă în trecere pe lângă palatul regal de la Dam, i-am văzut pe băieții ăștia:
Niște bucăți de lemn, sfoară și amestecul de "săpun", era o grămadă de lume pe acolo. Zilele trecute i-am ascultat pe băieții ăștia, tot din întâmplare: Carlos Vamos și Lindsay Buckland. Sunau foarte bine, deși arată foarte modești pe stradă și echipamentul cu care cântă pare improvizat și cu ceva vechime. Strângeau bani într-o toaletă în miniatură și pretindeau că aveau ca scop strângerea de bani pentru un WC adevărat!
Le-am cumpărat 2 albume pentru 20 € și le-am urat succes, să-și poată face și ei nevoile ca oamenii.








































































